Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu

Tic-tacul inimii s-a mutat în mine, nimic nu e prea mult, nimic nu e prea departe, aceeași mireasmă – o metaforă subtilă, lasă dorul fără fisură să curgă.   Am cunoscut-o, spun lumii, încă o simt în odaie. Eli Gîlcescu

  Există oameni care nu pleacă din odaie. Rămân în obiecte mici, în mirosul hârtiei, în ploaie, în felul în care tăcerea respiră lângă noi. De cinci ani, Ileana Vulpescu continuă să fie... o scriitoare iubită, o stare de conștiință, de delicatețe și adevăr.   Volumul în lucru Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu se scrie încă – din amintiri, din gesturi, din prietenii, dintr-un dor care nu s-a fisurat.   Anotimpul tăcerilor   Afară, cartierul se gudură între scrâșnete, invadat de ploșnițe  pe margini de bombă sângele-ban curge prin artere de sticlă, într-un mâine ce n-are nici nume, nici umbră, amestec tăcerea cu-n rest de vară și o „sfântă grijanie” peste dorul ce curge, din nou, neîntinat.   Închid cutia magică, pun sigiliu de ceară, pe tot ce-i perfecțiune, pe tot ce-i firesc lumea poate să urle, să sângere, să piară eu în „ultima mea bucurie” mai cred. Dor fără fisură Azi sunt una cu ploaia prea greu de înțeles   desculță prin...

Uneori bucuriile te surprind, ca un joc... între paranteze, nicidecum în afară.  Vin ca și cum cineva le-a ursit undeva, cândva. Iar în zilele acestea însorite de toamnă, au izvorât din locul unde puteai să visezi lângă idealul de liric-model și universul atât de știut. A fost prima ieșire în lume după ce și-a săvârșit lucrarea... cu o carte în dar pentru viitor. Un  preludiu  la un  zbor de vineri . Ca să fii fericit, întotdeauna trebuie să iubești ce faci. Ca și cum faci ceva fără interes, pentru cineva care și-a trăit viața ca și cum ar fi pierdut totul. Ca și cum după ce a fost prinsă în mrejele durerii de a o pierde, a pornit pe urmele ei. Aducând, mai aproape de leagănul brâncușian, pe acordurile unei rapsodii de toamnă, povești de ieri, de azi, povești neștiute, povestea ei, pe aceleași calde și luminoase zile. Eli Gîlcescu

Verticalitatea morală este un dar de la Dumnezeu. Să nu fii niciodată descurajat de lipsa de verticalitate a celorlalți. Ileana Vulpescu Ileana Vulpescu Târgu Jiu, aprilie 2016 De la plecarea Ei... scriu. Scriu cu emoție puternică. Nici nu știu cum mai pot să-mi adun gândurile răvășite de lacrimi și de aducere aminte. Încerc să-ți spun ce am trăit în acele zile, încerc să-ți spun totul, tot ce am simțit în fața frumuseții unei doamne rafinate; și mă tem să nu pierd vreun detaliu din rodul ostenelilor mele de a le culege, de a le păstra, de a le scrie. Ar fi o ocazie pierdută cu care s-ar putea să nu mă mai întâlnesc, poate. A u trecut ani, zeci de ani, iar ceea ce era de așteptat, de negăsit, de devenit, s-a întâmplat la 300 km de București, neispitită în a-și schimba direcția, într-o întâlnire cu tinerii, pe scena Teatrului „Elvira Godeanu “ din Târgu Jiu . Parcă îl aștepta pe cel ce avea să-i confirme, să-i ghicească gândul ;  îl aștepta să o facă fericită și să-i șoptească ceea ...

Ileana Vulpescu (photo credit A.R.) Acest desen colorat a fost realizat de Ștefan Popa Popa’s   (România), în mai puțin de 25 de secunde, în timpul Festivalului   de Desene Animate de la Saint Esteve  (Franța), în octombrie 1995, și este parte a unui record personal pentru înregistrarea sa în  Cartea Recordurilor Guiness . Romulus Vulpescu (photo credit A.R.) Eli Gîlcescu

Ileana Vulpescu Neptun TV, 2016, photo credit Pentru ca iubirea să călătorească, ne-a ales, ca dovadă a blândeții, prospețimii și candorii privirii – izvor de modestie, lecție pentru toți, în sanctuarul ei, cu atâtea gânduri și povești, „ cărora nici n-ai ști să le dai un nume...“. Ne-a ales la Gaudeamus , printre prieteni și scrierile lor, la Biblioteca Națională a României , la Casa Universitarilor . A ales cele mai frumoase gânduri pentru tinerii de azi, arătând până unde poate să meargă binele, atunci când vrei să-ți faci „ o filosofie de viață în care să consideri că mai ai de ce să trăiești “. A ales să guste din cupa prieteniei la Spice Club , căci numai astfel înțelegea că poate s-o desăvârșească, printre prieteni, oriunde s-ar afla, descoperind bogăția lăuntrică a acesteia, ridicând-o la rangul de artă pentru toți. Simțind o anume fericire în fiecare întâlnire, a găsit resurse să triumfe, să pășească în cel mai frumos miraj al iubirii, poezia, deschisă...

... sau o tăcere care nu e tăcere printre întristări greu de descifrat din loc în loc inimi bat și nu aud totul     o trecere în tăcere cu demnitate mai aproape de tainița nopții întoarsă...  aceeași lună de imprecație (ocară și blestem)   12 – 21 de minune o tăcere doar senzația de bucurie pe care o știu pe dinafară nimic altceva doar ochii se vor umple de lacrimi și tu știi de ce Eli Gîlcescu 11 mai 2021