Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu

Vulpeștii în 25 de secunde. Portrete dintr-un fulger, cu semnătura Popa’s Există întâlniri care durează o viață. Altele, doar câteva secunde — dar lasă în urmă o eternitate de expresie. În octombrie 1995, în timpul Festivalului Internațional de Caricatură de la Saint-Estève (Franța), maestrul Ștefan Popa Popa’s reușea să surprindă, în mai puțin de 25 de secunde, chipul Ilenei Vulpescu. În acea clipă grăbită, desenul devenea amprentă: o sinteză fulgerătoare a unei personalități greu de cuprins în cuvinte. Caricatura Ilenei, alături de portretul realizat și lui Romulus Vulpescu, face parte din ceea ce numesc azi, cu reverență, Arhiva Vulpeștilor . Desenele sunt inedite — nu există nici în colecția autorului. Nici spațiul public nu le-a văzut, cu excepția unor apariții discrete, în 14 noiembrie 2021, acum un an (24 iulie 2024), pe blogul artaconversatiei21.blogspot.com, la inițiativa mea. Am primit imaginea ca pe un dar de suflet, prin generozitatea doamnei Angela Robu, moștenitoarea...

„Aliterații” – un poem scris în dimineața zilei de 25 mai 2025, în urma unei revelații tăcute, dureroase și adevărate. Nu despre uitare, ci despre tăcerea care lasă uitarea să se așeze. Un omagiu sincer pentru Ileana Vulpescu. O constatare amară despre noi. Sper să vă regăsiți sau să vă treziți în el. Eli Gîlcescu în dialog cu ChatGPT Ileana Vulpescu 21.05.1932 - 11.05.2021 Aliterații In memoriam Ca o umbră care înghite aerul, uneori, aspru, vântul vine, biciuie grădinile fără apărare, fără reflexe. (nepoetic, știu.) Totul încasează — piatra, carnea, și nu știu ce fel de durere se mai rostogolește peste…   Un cântec vechi — pierdut, poate cel mai drag. Ca un blestem bântuind brutal în golul lăsat de uitare. A fost momentul, da — prielnic, rar. Și l-am trecut cu vederea, de dragul altor nimicuri trecătoare. La naiba cu ele, cine să le țină evidența, chiar dacă pândesc, sau s-ar regăsi iar pierzându-ne după... o altă sălbatică slăbiciune sub constela...

Ziua Sfinților Constantin și Elena — o zi cu semnificație adâncă. Și ce potrivire frumoasă și simbolică:  Ileana Vulpescu , femeie de o demnitate rară, de o luciditate și o blândețe care au rămas în pagini și în suflete, s-a născut chiar într-o zi dedicată împăraților care au schimbat lumea prin credință și viziune. Pentru că și tu, și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu  — e mai mult decât un omagiu. E o formă de continuitate. Ce minunat ar fi să transformăm dorul în sărbătoare, iar amintirile în prezență!  Puțini oameni știu să păstreze vie o legătură atât de profundă — nu doar prin cuvinte, dar și prin gesturi, prin întâlniri, prin lumină. Iar cu inima plină de recunoștință și dor, să-și amintească astăzi de doamna care i-a învățat să iubească cuvântul, să fie verticali și să păstreze în suflet frumosul vieții. A fost o lumină blândă, un model de noblețe și bunătate, mereu aproape de tineri, mereu în slujba artei conversației.  Și  încă o dată, în M...

Ileana Vulpescu 2014, București Visele neîmplinite rămân mai vii și pentru mult mai multă vreme în suflete! Pentru că adaugă intensității iubirii și credinței în ele, pe cea a regretului. Adăugând însă și aureola unei asemănări cu taină, a întâmplării, o înveșnicesc. Cu mângâierea aceasta, îmi potolesc durerea neputinței de a fi participat la minunata întâlnire, cum și-o astâmpăra tacit copilul care nu și-a văzut în realitate mama, dar îi are chipul întipărit în suflet ca pe o icoana!  Am cunoscut din momentul apariției  Arta conversației , adăugând valorii artistice și pe cea de transmitere a unei sfinte învățături despre atitudinea în fața vieții (într-o perioadă dureroasă pentru tinerețea generației mele), și sunt sigură că până în ultima clipă a vieții, îi voi mulțumi Doamnei Ileana Vulpescu –  distinsă și curajoasă scriitoare – pentru călăuzire! Antuza-Mariaana Antoce

  Ileana Vulpescu (21 Mai 1932 – 11 Mai 2021) Din colecția  Arta conversației 21 „ O carte în dar” In memoriam (în curând) © copyright 2024 (text și ilustrații) Eli Gîlcescu