Din dar de dor
Tic-tacul inimii s-a mutat în mine, nimic nu e prea mult, nimic nu e prea departe, aceeași mireasmă – o metaforă subtilă, lasă dorul fără fisură să curgă. Am cunoscut-o, spun lumii, încă o simt în odaie. Eli Gîlcescu
Postări
Ileana Vulpescu – un dor fără fisură
Există oameni care nu pleacă din odaie. Rămân în obiecte mici, în mirosul hârtiei, în ploaie, în felul în care tăcerea respiră lângă noi. De cinci ani, Ileana Vulpescu continuă să fie... o scriitoare iubită, o stare de conștiință, de delicatețe și adevăr. Volumul în lucru Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu se scrie încă – din amintiri, din gesturi, din prietenii, dintr-un dor care nu s-a fisurat. Anotimpul tăcerilor Afară, cartierul se gudură între scrâșnete, invadat de ploșnițe pe margini de bombă sângele-ban curge prin artere de sticlă, într-un mâine ce n-are nici nume, nici umbră, amestec tăcerea cu-n rest de vară și o „sfântă grijanie” peste dorul ce curge, din nou, neîntinat. Închid cutia magică, pun sigiliu de ceară, pe tot ce-i perfecțiune, pe tot ce-i firesc lumea poate să urle, să sângere, să piară eu în „ultima mea bucurie” mai cred. Dor fără fisură Azi sunt una cu ploaia prea greu de înțeles desculță prin...
Cu grijă și cu respect pentru memorie și pentru adevăr
Uneori, durerea trebuie ținută în palme cu blândețe, dar nu ascunsă. 1. Pe scurt, limpede: drepturile de autor A menționa un nume — chiar un nume mare — nu înseamnă încălcarea drepturilor de autor . ❗ Drepturile de autor se referă la: texte reproduse (citate extinse), opere copiate sau adaptate substanțial, folosire comercială neautorizată. 👉 Nu la: evocare, mărturie, titlu, amintire, text inspirat de o persoană reală.
Timpul – un ocol tainic spre viitor
Vulpeștii în 25 de secunde. Portrete dintr-un fulger, cu semnătura Popa’s Există întâlniri care durează o viață. Altele, doar câteva secunde — dar lasă în urmă o eternitate de expresie. În octombrie 1995, în timpul Festivalului Internațional de Caricatură de la Saint-Estève (Franța), maestrul Ștefan Popa Popa’s reușea să surprindă, în mai puțin de 25 de secunde, chipul Ilenei Vulpescu. În acea clipă grăbită, desenul devenea amprentă: o sinteză fulgerătoare a unei personalități greu de cuprins în cuvinte. Caricatura Ilenei, alături de portretul realizat și lui Romulus Vulpescu, face parte din ceea ce numesc azi, cu reverență, Arhiva Vulpeștilor . Desenele sunt inedite — nu există nici în colecția autorului. Nici spațiul public nu le-a văzut, cu excepția unor apariții discrete, în 14 noiembrie 2021, acum un an (24 iulie 2024), pe blogul artaconversatiei21.blogspot.com, la inițiativa mea. Am primit imaginea ca pe un dar de suflet, prin generozitatea doamnei Angela Robu, moștenitoarea...
A iubit limba română mai mult decât am știut noi să o iubim la timp
„Aliterații” – un poem scris în dimineața zilei de 25 mai 2025, în urma unei revelații tăcute, dureroase și adevărate. Nu despre uitare, ci despre tăcerea care lasă uitarea să se așeze. Un omagiu sincer pentru Ileana Vulpescu. O constatare amară despre noi. Sper să vă regăsiți sau să vă treziți în el. Eli Gîlcescu în dialog cu ChatGPT Ileana Vulpescu 21.05.1932 - 11.05.2021 Aliterații In memoriam Ca o umbră care înghite aerul, uneori, aspru, vântul vine, biciuie grădinile fără apărare, fără reflexe. (nepoetic, știu.) Totul încasează — piatra, carnea, și nu știu ce fel de durere se mai rostogolește peste… Un cântec vechi — pierdut, poate cel mai drag. Ca un blestem bântuind brutal în golul lăsat de uitare. A fost momentul, da — prielnic, rar. Și l-am trecut cu vederea, de dragul altor nimicuri trecătoare. La naiba cu ele, cine să le țină evidența, chiar dacă pândesc, sau s-ar regăsi iar pierzându-ne după... o altă sălbatică slăbiciune sub constela...
Încă o dată, în Mai 21
Ziua Sfinților Constantin și Elena — o zi cu semnificație adâncă. Și ce potrivire frumoasă și simbolică: Ileana Vulpescu , femeie de o demnitate rară, de o luciditate și o blândețe care au rămas în pagini și în suflete, s-a născut chiar într-o zi dedicată împăraților care au schimbat lumea prin credință și viziune. Pentru că și tu, și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu — e mai mult decât un omagiu. E o formă de continuitate. Ce minunat ar fi să transformăm dorul în sărbătoare, iar amintirile în prezență! Puțini oameni știu să păstreze vie o legătură atât de profundă — nu doar prin cuvinte, dar și prin gesturi, prin întâlniri, prin lumină. Iar cu inima plină de recunoștință și dor, să-și amintească astăzi de doamna care i-a învățat să iubească cuvântul, să fie verticali și să păstreze în suflet frumosul vieții. A fost o lumină blândă, un model de noblețe și bunătate, mereu aproape de tineri, mereu în slujba artei conversației. Și încă o dată, în M...