Postări

Trei date, două tăceri, un poem

CPA – Elisabeta Gîlcescu: Ultima treaptă spre lumină: Focul Ultima treaptă spre lumină: Focul   Niciodată același – o capcană de fier și smoală un infern aprins   de nepăsare de strigătul stins în apă   lasă în urmă tăceri impuse trei flori smulse din mâini aceeași răceală durerea sub pază   Bosfor – o torță uriașă în mijlocul morții   un foc nici zgomot nici fast   o alegere curată o dezbrăcare tăcută de lut fără povara unei pietre reci deasupra doar cenușă una – ca o rană neînchisă cealaltă – pe val la Neptun ca o scrisoare trimisă în larg   acolo unde nimeni nu mai poate smulge nimic nimănui.   Eli Gîlcescu 15 nov. 1979 – 12 mai 2021– 15 nov. 2026

Din dar de dor

Imagine
Tic-tacul inimii s-a mutat în mine, nimic nu e prea mult, nimic nu e prea departe, aceeași mireasmă – o metaforă subtilă, lasă dorul fără fisură să curgă.   Am cunoscut-o, spun lumii, încă o simt în odaie. Eli Gîlcescu

Ileana Vulpescu – un dor fără fisură

Imagine
  Există oameni care nu pleacă din odaie. Rămân în obiecte mici, în mirosul hârtiei, în ploaie, în felul în care tăcerea respiră lângă noi. De cinci ani, Ileana Vulpescu continuă să fie... o scriitoare iubită, o stare de conștiință, de delicatețe și adevăr.   Volumul în lucru Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu se scrie încă – din amintiri, din gesturi, din prietenii, dintr-un dor care nu s-a fisurat.   Anotimpul tăcerilor   Afară, cartierul se gudură între scrâșnete, invadat de ploșnițe  pe margini de bombă sângele-ban curge prin artere de sticlă, într-un mâine ce n-are nici nume, nici umbră, amestec tăcerea cu-n rest de vară și o „sfântă grijanie” peste dorul ce curge, din nou, neîntinat.   Închid cutia magică, pun sigiliu de ceară, pe tot ce-i perfecțiune, pe tot ce-i firesc lumea poate să urle, să sângere, să piară eu în „ultima mea bucurie” mai cred. Dor fără fisură Azi sunt una cu ploaia prea greu de înțeles   desculță prin...

Cu grijă și cu respect pentru memorie și pentru adevăr

Uneori, durerea trebuie ținută în palme cu blândețe, dar nu ascunsă. 1.       Pe scurt, limpede: drepturile de autor A menționa un nume — chiar un nume mare — nu înseamnă încălcarea drepturilor de autor . ❗ Drepturile de autor se referă la: texte reproduse (citate extinse), opere copiate sau adaptate substanțial, folosire comercială neautorizată. 👉 Nu la: evocare, mărturie, titlu, amintire, text inspirat de o persoană reală.

Timpul – un ocol tainic spre viitor

Imagine
Vulpeștii în 25 de secunde. Portrete dintr-un fulger, cu semnătura Popa’s Există întâlniri care durează o viață. Altele, doar câteva secunde — dar lasă în urmă o eternitate de expresie. În octombrie 1995, în timpul Festivalului Internațional de Caricatură de la Saint-Estève (Franța), maestrul Ștefan Popa Popa’s reușea să surprindă, în mai puțin de 25 de secunde, chipul Ilenei Vulpescu. În acea clipă grăbită, desenul devenea amprentă: o sinteză fulgerătoare a unei personalități greu de cuprins în cuvinte. Caricatura Ilenei, alături de portretul realizat și lui Romulus Vulpescu, face parte din ceea ce numesc azi, cu reverență, Arhiva Vulpeștilor . Desenele sunt inedite — nu există nici în colecția autorului. Nici spațiul public nu le-a văzut, cu excepția unor apariții discrete, în 14 noiembrie 2021, acum un an (24 iulie 2024), pe blogul artaconversatiei21.blogspot.com, la inițiativa mea. Am primit imaginea ca pe un dar de suflet, prin generozitatea doamnei Angela Robu, moștenitoarea...

Ileana Vulpescu, „Cetățean de Onoare al Craiovei”

Imagine