Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu

  ... sau  amintiri despre un librar pentru o zi ( Librăria „Mihai Eminescu” ), ceainării literare ( Biblioteca Județeană  „ Christan Tell ” și  Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”),  teatru stradal și candidați la fericire ( Teatrul „Elvira Godeanu” ), într-un aprilie 2016 în care am îmbrăcat în sărbătoare regiunea.  O zi în care am fost în armonie cu poezia, am citit o carte cu  Ileana Vulpescu  și am ascultat un microrecital  Florin Berculescu (pian) . Dar când așteptam  un gând prieten  despre acele zile, ca un trăsnet a căzut asupra mea marea pierdere de viață. Pentru mulți dintre noi ceva în interior a murit. Așa dintr-odată. Și cum să nu mă întristez, cum să nu se întristeze și prietenii mei! Câtă trebuință mai aveam de ea! Câte nevoi aveau și tinerii! Lor ar trebui să mă adresez, mai întâi. Să urmeze calea ei. Calea cea dreaptă.  Era atât de aproape de ceea ce trebuia făcut. Și noi, așteptând-o cu alte surprize,...

Uneori bucuriile te surprind, ca un joc... între paranteze, nicidecum în afară.  Vin ca și cum cineva le-a ursit undeva, cândva. Iar în zilele acestea însorite de toamnă, au izvorât din locul unde puteai să visezi lângă idealul de liric-model și universul atât de știut. A fost prima ieșire în lume după ce și-a săvârșit lucrarea... cu o carte în dar pentru viitor. Un  preludiu  la un  zbor de vineri . Ca să fii fericit, întotdeauna trebuie să iubești ce faci. Ca și cum faci ceva fără interes, pentru cineva care și-a trăit viața ca și cum ar fi pierdut totul. Ca și cum după ce a fost prinsă în mrejele durerii de a o pierde, a pornit pe urmele ei. Aducând, mai aproape de leagănul brâncușian, pe acordurile unei rapsodii de toamnă, povești de ieri, de azi, povești neștiute, povestea ei, pe aceleași calde și luminoase zile. Eli Gîlcescu

Verticalitatea morală este un dar de la Dumnezeu. Să nu fii niciodată descurajat de lipsa de verticalitate a celorlalți. Ileana Vulpescu Ileana Vulpescu Târgu Jiu, aprilie 2016 De la plecarea Ei... scriu. Scriu cu emoție puternică. Nici nu știu cum mai pot să-mi adun gândurile răvășite de lacrimi și de aducere aminte. Încerc să-ți spun ce am trăit în acele zile, încerc să-ți spun totul, tot ce am simțit în fața frumuseții unei doamne rafinate; și mă tem să nu pierd vreun detaliu din rodul ostenelilor mele de a le culege, de a le păstra, de a le scrie. Ar fi o ocazie pierdută cu care s-ar putea să nu mă mai întâlnesc, poate. A u trecut ani, zeci de ani, iar ceea ce era de așteptat, de negăsit, de devenit, s-a întâmplat la 300 km de București, neispitită în a-și schimba direcția, într-o întâlnire cu tinerii, pe scena Teatrului „Elvira Godeanu “ din Târgu Jiu . Parcă îl aștepta pe cel ce avea să-i confirme, să-i ghicească gândul ;  îl aștepta să o facă fericită și să-i șoptească ceea ...

Ileana Vulpescu Neptun TV, 2016, photo credit Pentru ca iubirea să călătorească, ne-a ales, ca dovadă a blândeții, prospețimii și candorii privirii – izvor de modestie, lecție pentru toți, în sanctuarul ei, cu atâtea gânduri și povești, „ cărora nici n-ai ști să le dai un nume...“. Ne-a ales la Gaudeamus , printre prieteni și scrierile lor, la Biblioteca Națională a României , la Casa Universitarilor . A ales cele mai frumoase gânduri pentru tinerii de azi, arătând până unde poate să meargă binele, atunci când vrei să-ți faci „ o filosofie de viață în care să consideri că mai ai de ce să trăiești “. A ales să guste din cupa prieteniei la Spice Club , căci numai astfel înțelegea că poate s-o desăvârșească, printre prieteni, oriunde s-ar afla, descoperind bogăția lăuntrică a acesteia, ridicând-o la rangul de artă pentru toți. Simțind o anume fericire în fiecare întâlnire, a găsit resurse să triumfe, să pășească în cel mai frumos miraj al iubirii, poezia, deschisă...