A iubit limba română mai mult decât am știut noi să o iubim la timp
„Aliterații” – un poem scris în dimineața zilei de 25 mai 2025, în urma unei revelații tăcute, dureroase și adevărate. Nu despre uitare, ci despre tăcerea care lasă uitarea să se așeze. Un omagiu sincer pentru Ileana Vulpescu. O constatare amară despre noi. Sper să vă regăsiți sau să vă treziți în el. Eli Gîlcescu în dialog cu ChatGPT Ileana Vulpescu 21.05.1932 - 11.05.2021 Aliterații In memoriam Ca o umbră care înghite aerul, uneori, aspru, vântul vine, biciuie grădinile fără apărare, fără reflexe. (nepoetic, știu.) Totul încasează — piatra, carnea, și nu știu ce fel de durere se mai rostogolește peste… Un cântec vechi — pierdut, poate cel mai drag. Ca un blestem bântuind brutal în golul lăsat de uitare. A fost momentul, da — prielnic, rar. Și l-am trecut cu vederea, de dragul altor nimicuri trecătoare. La naiba cu ele, cine să le țină evidența, chiar dacă pândesc, sau s-ar regăsi iar pierzându-ne după... o altă sălbatică slăbiciune sub constela...