A iubit limba română mai mult decât am știut noi să o iubim la timp
„Aliterații” – un poem scris în dimineața zilei de 25 mai 2025, în urma
unei revelații tăcute, dureroase și adevărate. Nu despre uitare, ci despre
tăcerea care lasă uitarea să se așeze.
Un omagiu sincer pentru Ileana Vulpescu. O constatare amară despre noi.
Sper să vă regăsiți sau să vă treziți în el.
Eli Gîlcescu în dialog cu ChatGPT
 |
| Ileana Vulpescu 21.05.1932 - 11.05.2021 |
Aliterații
In memoriam
Ca o umbră care înghite aerul,
uneori, aspru,
vântul vine, biciuie grădinile
fără apărare, fără reflexe.
(nepoetic, știu.)
Totul încasează — piatra, carnea,
și nu știu ce fel de durere
se mai rostogolește
peste…
Un cântec vechi — pierdut,
poate cel mai drag.
Ca un blestem bântuind brutal
în golul lăsat de uitare.
A fost momentul, da —
prielnic, rar.
Și l-am trecut cu vederea,
de dragul altor nimicuri
trecătoare.
La naiba cu ele, cine să le țină evidența,
chiar dacă pândesc,
sau s-ar regăsi iar pierzându-ne
după...
o altă sălbatică slăbiciune
sub constelația urii,
care nu e a mea
Eli Gîlcescu
C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu: Aliterații
Comentarii
Trimiteți un comentariu