Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu

Ileana Vulpescu Candidați la fericire? Citiți o carte cu Ileana Vulpescu Târgu Jiu, 21-23 Aprilie 2016 Nu îmi place să vorbesc despre viața mea. Mi-a spus cineva că de ce nu scriu viața mea. I-am spus că îmi este așa greu să mă întorc la ea încît prefer să știu numai eu. Nu am avut atîtea momente fericite în viață să le transpun pe hîrtie. Ce mi-a lovit cel mai tare ființa a fost nefericirea oamenilor, boala, sărăcia, neînțelegerea, invidia oamenilor, mahalagismul. Atîtea lucruri care m-au indispus și mă indispun și astăzi, dar odată cu vîrsta am devenit mai concesivă . ( Ileana Vulpescu ) Toată lumea mi-a reproșat, pe bună dreptate, că în cărțile mele nu se petrece nimic vesel. Fiecare om a trăit într-un anumit fel, s-a format într-un anumit fel și în funcție de ce i-a oferit viața. Se mai ține cont și de firea care ți-a fost dată când te-ai născut. Poți să fii un melancolic fără să ai motive; asta este cea mai periculoasă formă de melancolie, cea fără motiv. ( Ileana Vulpescu )

  ... sau  amintiri despre un librar pentru o zi ( Librăria „Mihai Eminescu” ), ceainării literare ( Biblioteca Județeană  „ Christan Tell ” și  Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”),  teatru stradal și candidați la fericire ( Teatrul „Elvira Godeanu” ), într-un aprilie 2016 în care am îmbrăcat în sărbătoare regiunea.  O zi în care am fost în armonie cu poezia, am citit o carte cu  Ileana Vulpescu  și am ascultat un microrecital  Florin Berculescu (pian) . Dar când așteptam  un gând prieten  despre acele zile, ca un trăsnet a căzut asupra mea marea pierdere de viață. Pentru mulți dintre noi ceva în interior a murit. Așa dintr-odată. Și cum să nu mă întristez, cum să nu se întristeze și prietenii mei! Câtă trebuință mai aveam de ea! Câte nevoi aveau și tinerii! Lor ar trebui să mă adresez, mai întâi. Să urmeze calea ei. Calea cea dreaptă.  Era atât de aproape de ceea ce trebuia făcut. Și noi, așteptând-o cu alte surprize,...

Verticalitatea morală este un dar de la Dumnezeu. Să nu fii niciodată descurajat de lipsa de verticalitate a celorlalți. Ileana Vulpescu Ileana Vulpescu Târgu Jiu, aprilie 2016 De la plecarea Ei... scriu. Scriu cu emoție puternică. Nici nu știu cum mai pot să-mi adun gândurile răvășite de lacrimi și de aducere aminte. Încerc să-ți spun ce am trăit în acele zile, încerc să-ți spun totul, tot ce am simțit în fața frumuseții unei doamne rafinate; și mă tem să nu pierd vreun detaliu din rodul ostenelilor mele de a le culege, de a le păstra, de a le scrie. Ar fi o ocazie pierdută cu care s-ar putea să nu mă mai întâlnesc, poate. A u trecut ani, zeci de ani, iar ceea ce era de așteptat, de negăsit, de devenit, s-a întâmplat la 300 km de București, neispitită în a-și schimba direcția, într-o întâlnire cu tinerii, pe scena Teatrului „Elvira Godeanu “ din Târgu Jiu . Parcă îl aștepta pe cel ce avea să-i confirme, să-i ghicească gândul ;  îl aștepta să o facă fericită și să-i șoptească ceea ...