Un Crăciun de râs, de plâns
Un coșmar de care mi-a fost teamă. Când credeam că viața e atât de frumoasă, aș putea spune că, peste toate, vin și ulii, ulii cei tineri, să mă sperie, pândind cu coada ochiului. Le e teamă să se uite în ochii mei, păzindu-și nerăutatea, până departe, până aproape. Odată cu ivirea zorilor, afară de tăcere, nu mai era nimeni, nimeni. Că de-ar fi numai neauzirea, aș merita pierderea câtorva ore de veghe, din cele pe care le mai am de trăit, pentru citirea celei mai grozave povești din literatura lumii, scrisă de Tolstoi („ Oare multe îi trebuie omului pe pământ ”) sau „ Finnegans Wake ” – „o carte monstruoasă”. Joyce a lucrat decenii, ruinându-și sănătatea și rămânând, probabil pe vecie, singurul om capabil să înțeleagă multe din aluziile și jocurile de cuvinte de acolo . Astăzi, Dumnezeu nu suferă. Nici pentru că nu m-am rugat îndeajuns, nici pentru că am lipsit de la Sfânta Liturghie. E bun cu mine, chiar dacă nu am sărutat crucea înainte de Crăciun și am uitat de...