* * *
S-a stins căutând un indiciu, nu ceea ce a văzut și a citit și a trecut prin ea adânc ca un copac cu rădăcini răspândite în larg căruia vrei să-i porți de grijă trupului atât cât să-l acopere, nimic mai mult , ca în fiecare clipă să moară ceva, ca altceva să-i ia locul. Iar eu nu știu la ce gând să mă opresc mai întâi, ce amintire... oricare ar fi, aș simți-o ca o adiere, un fior o minune, crezând că Dumnezeu nu a scăpat-o din mâini, întinerind an de an arta conversației – un fel de magie, ca o întoarcere la cititori și nu numai. S-a stins, încet-încet, fără să fi băgat cineva de seamă secunda împinsă de întâmplare s-a stins când n-avea încotro și setea aceea de mister adevăr s-a stins cum nimic n-a fost să deschidă iar inimi gata să plângă să râdă să plâng RIP Ileana Floarea Vulpescu 21Mai 1932 – 11 Mai 2021 Fie-i sufletu...