Ileana Vulpescu – un dor fără fisură
Există oameni care nu pleacă din odaie. Rămân în obiecte mici, în mirosul hârtiei, în ploaie, în felul în care tăcerea respiră lângă noi. De cinci ani, Ileana Vulpescu continuă să fie... o scriitoare iubită, o stare de conștiință, de delicatețe și adevăr. Volumul în lucru Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu se scrie încă – din amintiri, din gesturi, din prietenii, dintr-un dor care nu s-a fisurat. Anotimpul tăcerilor Afară, cartierul se gudură între scrâșnete, invadat de ploșnițe pe margini de bombă sângele-ban curge prin artere de sticlă, într-un mâine ce n-are nici nume, nici umbră, amestec tăcerea cu-n rest de vară și o „sfântă grijanie” peste dorul ce curge, din nou, neîntinat. Închid cutia magică, pun sigiliu de ceară, pe tot ce-i perfecțiune, pe tot ce-i firesc lumea poate să urle, să sângere, să piară eu în „ultima mea bucurie” mai cred. Dor fără fisură Azi sunt una cu ploaia prea greu de înțeles desculță prin...