Ileana Vulpescu – un dor fără fisură

 

Există oameni care nu pleacă din odaie.
Rămân în obiecte mici, în mirosul hârtiei, în ploaie,
în felul în care tăcerea respiră lângă noi.
De cinci ani, Ileana Vulpescu continuă să fie...
o scriitoare iubită, o stare de conștiință, de delicatețe și adevăr.
 
Volumul în lucru Și eu am cunoscut-o pe Ileana Vulpescu se scrie încă –
din amintiri, din gesturi, din prietenii, dintr-un dor care nu s-a fisurat.
 
Anotimpul tăcerilor
 
Afară, cartierul se gudură
între scrâșnete,
invadat de ploșnițe 

pe margini de bombă
sângele-ban curge prin artere de sticlă,
într-un mâine ce n-are nici nume,
nici umbră,

amestec tăcerea cu-n rest de vară
și o „sfântă grijanie”
peste dorul ce curge, din nou,
neîntinat.
 
Închid cutia magică,
pun sigiliu de ceară,
pe tot ce-i perfecțiune,
pe tot ce-i firesc

lumea poate să urle,
să sângere, să piară
eu în „ultima mea bucurie” mai cred.

Dor fără fisură

Azi sunt una cu ploaia
prea greu de înțeles
 
desculță prin iarbă
mă cauți 
până ți se pare
că totul miroase a frig
rătăcit –

un vals trist de Sibelius
îți cântă în minte
iar
eu îl aud,
nu-l aud. 

Din dar de dor

Tic-tacul inimii s-a mutat în mine,
nimic nu e prea mult,
nimic nu e prea departe,

aceeași mireasmă –

o metaforă subtilă,
lasă dorul fără fisură 

să curgă.

Am cunoscut-o, spun lumii,
încă o simt în odaie.

Ferreira¹

O viață și-atîta tot

Credeam că visez, dar ești aici,
în „restul de vară” ascuns

în agrafele ce-ți prindeau odinioară 
gândul

de două zile ating frânturi,
le las să se deschidă

ca un dop de plută veche
sub care tresare pământul.

Eli Gîlcescu
 
¹ Ferreira este un nume istoric și prestigios în lumea vinurilor, în special pentru producția de vin de Porto. Fondată în 1751, crama Ferreira are o tradiție bogată în regiunea Douro din Portugalia.