Timpul – un ocol tainic spre viitor
Vulpeștii în 25 de secunde. Portrete
dintr-un fulger, cu semnătura Popa’s
Există întâlniri care durează o viață. Altele, doar
câteva secunde — dar lasă în urmă o eternitate de expresie.
În octombrie 1995, în timpul Festivalului Internațional de Caricatură de la
Saint-Estève (Franța), maestrul Ștefan Popa Popa’s reușea să surprindă, în mai
puțin de 25 de secunde, chipul Ilenei Vulpescu. În acea clipă grăbită, desenul
devenea amprentă: o sinteză fulgerătoare a unei personalități greu de cuprins
în cuvinte.
Caricatura Ilenei, alături de portretul realizat și lui
Romulus Vulpescu, face parte din ceea ce numesc azi, cu reverență, Arhiva
Vulpeștilor. Desenele sunt inedite — nu există nici în colecția autorului.
Nici spațiul public nu le-a văzut, cu excepția unor apariții discrete, în 14
noiembrie 2021, acum un an (24 iulie 2024), pe blogul
artaconversatiei21.blogspot.com, la inițiativa mea. Am primit imaginea ca pe un
dar de suflet, prin generozitatea doamnei Angela Robu, moștenitoarea Ilenei
Vulpescu. (Photo credit: Angela Robu)
De ce le public acum, împreună?
Pentru că timpul, în trecerea lui, ne obligă la reîntoarceri. Și pentru că rareori se mai păstrează — viu și fără filtrare — gestul artistic pur, neprelucrat, dar plin de intuiție, așa cum îl practică Popa’s.
Aici, Ileana zâmbește aproape complice. Are acel aer blând și ironic din paginile Artei conversației, al unei femei care a învățat să meargă „și șchiopătând, tot înainte”. Romulus Vulpescu, în contrapunct, apare în profil: sobru, cu barba-i inconfundabilă, părând că tocmai formulează o replică într-un sonet uitat.
Publicarea acestor două imagini nu e doar un act de
memorie. E o rechemare. O formă de recunoștință.
Și poate și un nou început.
Eli Gîlcescu


Desenele colorate ale Vulpeștilor sunt realizate de Ștefan Popa Popa’s, unul dintre cei mai rapizi și renumiți caricaturiști din lume. Al Ilenei Vulpescu a fost executat în mai puțin de 25 de secunde, în cadrul Festivalului de Desene Animate de la Saint-Estève (Franța), în octombrie 1995 — moment care a contribuit la înscrierea artistului în Cartea Recordurilor Guinness pentru rapiditatea execuției portretelor.
RăspundețiȘtergereDrepturile asupra imaginilor aparțin în mod implicit artistului, dar eu dețin copii unicat, oferite de moștenitoarea Ilenei Vulpescu, dna Angela Robu, ceea ce face parte dintr-o arhivă istorică valoroasă: Arhiva Vulpeștilor.