Cu șiretenie și defăimăciune

... niște câini mă înconjoară – o ceată de nelegiuiți –

dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele;

toate oasele aș putea să mi le număr. Ei însă pândesc și mă privesc;

își împart între ei hainele mele și trag la sorți cămașa mea. (Psalmi, Capitolul 21)


Am trecut pe lângă duminica de ieri


... adulmecând urmele

puțin câte puțin

 

sfânta grijanie

mai îngăduitoare dinspre dimineți

aripă de libelulă

ca și cum lumina lunii e în ea


Eli Gîlcescu

Burlington, 8 ian. 24


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Încă o dată, în Mai 21

A iubit limba română mai mult decât am știut noi să o iubim la timp

Minuni și mai mari